De ce azi ar trebui sa fim fericiti
pentru ca in sfarsit, dupa lungi saptamani de ceata, burnita si mult gri, a aparut soarele…
Nici nu il vad si totusi il simt. Printre jaluzele obosite ce atarna in fata geamului de la biroul meu, el se reflecta usor pe peretele alb al casei din fata. Si mandrul e peretele, caci de mult timp nu mai fusese incalzit de el, soarele.
Ignorand desigur deadlinurile ce imi dau tarcoale, ma trezesc cautand printre bucatile de jaluzele lumina.
In sfarsit ghioceii din mainile tigancilor de la unirea au un sens. Vine intr-adevar primavara.
